Marți, 29 Aprilie 2014 08:41

Cetatea Sighișoara (Video) Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Cetatea Sighisoara. Turnul cu ceas. Cetatea Sighisoara. Turnul cu ceas. Foto: www.sighisoara.ro

Cetatea Sighișoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara, județul Mureș, fiind înscrisă din 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Numit în germană Schaaburg, în limba maghiara Segesvar, Sighișoara rămâne o pitorească cetate medievală.

Cetatea și orașul au fost întemeiate în plin Ev Mediu. Pentru prima oară în 1280, orașul Sighișoara apare sub denumirea latină de “Castrum Sex” ca mai apoi în 1435 să apară sub numele de “Sighișoara”.

Cetatea se păstrează în mod aproape neschimbat până astăzi, fiind locuită și în prezent.

Cetatea este amplasată pe malul sudic al râului Târnava Mare, pe o coastă de deal lungă de 850 m, pe două terase: terasa de jos, Dealul Cetății, se află la o altitudine de 350 m p.n.m (ca. 30 m mai sus de Orașul de Jos), iar terasa de sus, Dealul Școlii, la o altitudine de 429 m (ca 49 m mai sus de terasa de jos).

Popularea Dealului Cetății a avut loc în jurul Bisericii Cetății, a cărei construcție a fost începută la sfârșitul secolului al XII-lea. 

Tot lângă Biserica Cetății a funcționat și prima școală din Sighișoara (menționată documentar în 1522).

O altă școală a fost construită în 1607 pe deal, iar în 1619 a fost construită lângă aceasta școala nouă.  Scara acoperită, inițial cu 300 de trepte, a fost construită în 1642.

Cetatea este înconjurată de un zid de 930 m a cărui înălțime inițială era de ca. 4m. Ulterior, înălțimea zidului a fost mărită în unele locuri până la 14 m. 

Zidul a fost construit între secolele al XIV-al și al XVII-lea ca protecție împotriva atacurilor turcești.  Zidul avea 14 turnuri, din care 9 se păstrează până în ziua de azi. 

Turnurile funcționau ca sedii ale diferitelor bresle meșteșugărești.

Turnul cu Ceas (înălțime: 64m; turn-poartă)
Turnul frânghierilor (aflat pe platoul Școlii din deal, a fost restaurat în sec. al XIX-lea și servește actualmente ca locuință a îngrijitorului cimitirului evanghelic din deal)
Turnul măcelarilor (hexagonal)
Turnul cojocarilor (distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit; are 4 niveluri)
Turnul țesătorilor (a fost dărâmat în 1858, pietrele fiind folosite pentru pavajul cetății)
Turnul croitorilor (pe partea opusă a Turnului cu ceas, este turn-poartă; are 2 etaje; pulberăria de aici a explodat în incendiul din 1676 distrugând turnul, care a fost reconstruit)
Turnul giuvaergiilor/aurarilor (incendiat de un trăsnet în 1809, a fost dărâmat în 1863, când pe fundamentul lui a fost construită sala de gimnastică a liceului german; aceasta a fost la rândul ei schimbată în capela cimitirului în 1935/36)
Turnul cositorarilor (înălțime: 25 m; patru etaje)
Turnul tăbăcarilor (unul din cele mai vechi)
Turnul fierarilor (ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al bărbierilor; distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit)
Turnul lăcătușilor și dogarilor erau situate între Turnul cizmarilor și fierarilor.
Turnul pescarilor se afla cândva pe malul Târnavei, mult mai în afara cetății, unde se găsea pe-atunci și moara. Rareori mai este amintit. Există doar pe macheta Muzeului din incinta Turnului cu ceas.
Turnul cizmarilor (marchează capătul de nord al zidului cetății; menționat în 1521, fortificat în 1603, distrus parțial în 1606, reconstruit în 1650, ars în 1676, reclădit în 1681)

 

Istorie de mii de ani

În apropierea orașului săpăturile arheologice au scos la iveală unelte de piatră, bronz și fier, folosite de primii locuitori ai acestui ținut. 

Prin cercetările făcute de profesorul Karl Seraghin încă din anul 1898 s-au găsit la numai 3 km de Sighisoara urme sigure ale unei așezări străvechi. 

Săpăturile au scos la iveală, de la adâncimi diferite, un număr mare de vetre din lut netezit, înroșit în foc. 

Una dintre aceste vetre, cu diametrul de peste 150 cm, având o ornamentație bogată și artistic realizată, a fost ridicată întreagă, restaurată și transportată la Muzeul orașului.

Alte urme dovedesc că pe aceste locuri existau bordeie simple cu pereții împletiți din nuiele și lipiți cu lut. 

Din os erau confecționate unelte casnice, ace, fluiere, nasturi, piepteni și chiar o patina, iar din piatra varfuri de lance, ciocane, pietre de moara, pietre de ascutit.

La Sighișoara a existat începând din secolul al III-lea i.e.n, o cetate dacică, Sandova. Acest fapt este dovedit de numeroase arme, lucruri casnice, obiecte de ceramică descoperite aici. 

Peste vechea așezare dacică de la Sighișoara romanii au ridicat alta în veacul I e.n. 

Locul era bine ales căci forma un fel de răspântie a drumurilor din centrul Transilvaniei. 

Identificarea a fost făcuta pe platoul numit "Podmoalea" din imediata apropiere a orașului de azi.

La începutul sec. al XV-lea, Sighișoara a susținut pe principele Munteniei între anii 1431-1435 pentru a pregati ocuparea tronului Țării Românești. 

Aici a bătut o moneda proprie ce a circulat pe tot teritoriul Transilvaniei.

În sec al XVII-lea Sighișoara trece printr-o perioadă grea din istoria sa, deoarece în analele cetății s-au consemnat numeroase calamități: asedii, foamete, jafuri și epidemiide ciuma, inundații mari, cutremure și incendii pustiitoare.

În perioada comunistă a fost distrusă o buna parte a centrului istoric (orașul de jos), lucru care se poate remarca prin tipicele construcții de blocuri care au fost plasate în locul vechilor clădiri. 

Salvarea Sighișoarei a fost căderea regimului comunist, care a dus și la stoparea lurărilor de “reînnoire”. 

Centrul istoric cu clădirile sale seculare este fără îndoială cel mai mare capital pe care Sighișoara îl deține.

Sursă text: wikipedia.org, sighisoara.ro.

Galerie Foto: Cetatea Sighișoara.

 

 

Citit 3712 ori Ultima modificare Duminică, 25 Mai 2014 02:14

Media

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.