În anul Centenarului, statul român, prin instituțiile abilitate, ar trebui poate să se implice mai mult în reparația morală, dar mai ales fizică a unora dintre cele mai importante monumente arhitecturale aflate acum în paragină. 

Pe strada Biserica Amzei se află un complex de clădiri în stil neo-românesc, clădiri care au aparținut familiei Brătianu și care astăzi impun intervenții urgente de consolidare și restaurare.

Așezământul Brătianu e practic în centrul ansamblului și impresionează prin arhitectura neo-românească bogată în detalii. Biblioteca Ion I.C. Brătianu s-a constituit prin achiziţii şi donaţii până în 1947. Elisa Brătianu, văduva lui Ion I. C. Brătianu, a donat atunci clădirile și colecțiile Academiei Române, care a stabilit acolo sediul Colecțiilor Speciale ale Bibliotecii Naționale.

Fără un plan de cheluire a banilor publici și fără un criteriu de calitate, Centenarul Marii Uniri a devenit pretextul perfect pentru cheltuieli excentrice din partea autorităților.

Având pe mână un buget alocat de aproape 150 de milioane de lei, Ministerul Culturii nu ezită să gireze orice proiect ce serbează existenţa de 100 de ani a României. Astfel sărbătoarea care ar fi trebuit să le amintească românilor despre cel mai important moment din istoria naţională s-a transformat într-un bâlci continuu plătit din banii românilor.

Iar pe lângă banii veniţi de la Guvernului României, primarii se grăbesc şi ei să-şi pună numele lângă Centenar.

Din antichitate şi până în contemporaneitate, trecând prin Evul Mediu, Renaştere şi Epoca Modernă, monumentele de for public au avut menirea de a satisface demosul. Arta plastică monumentală contribuie la modelarea spaţiului identitar colectiv.

Pentru a inspira sentimente precum patriotism ori demnitate naţională, este nevoie însă de o condiţie esenţială, dincolo de cea intrinsecă a calităţii actului artistic: relevanţa pentru identitatea naţională. În anul Centenarului Marii Uniri, raportarea la origini, tradiţie şi valori este cu atât mai importantă.

Dacă ne referim la numărul de monumente de for public inaugurate în municipiul Bucureşti, după 1990, o concluzie se impune de la sine: toţi edilii Capitalei, într-o măsură mai mare sau mai mică, au dat dovadă de o adevărată slăbiciune pentru artă. Lansată de nobilul roman Gaius Mecenas, în urmă cu mai bine de două milenii, filantropia frumosului a găsit un teren fertil pe malurile Dâmboviţei. Cu singura diferenţă că mecenatul urmaşilor Romei nu mai este finanţat din averea personală, ci din fonduri publice.

La trei luni de când am intrat în anul Centenar și de când în România ar fi trebui să se desfășoare deja activități care să aniverseze Marea Unire, Ministerul Culturii anulează proiecte și demite angajați, încercând să justifice incapacitatea de a manageria acest eveniment prin faptul că Centenarul se desfășoara până în 2023.

De asemenea, ministrul Culturii, George Ivașcu, îndeamnă persoanele care au proiecte eligibile să le depună cât mai repede, pentru că "banii, daca îi cheltuim, și mâine, e perfect".