Miercuri, 28 Noiembrie 2018 21:06

Un monument istoric lăsat uitării: Așezămintele Culturale "Ion I.C. Brătianu" Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Așezămintele Culturale "Ion I.C. Brătianu" Așezămintele Culturale "Ion I.C. Brătianu" sospatrimoniu.ro

În anul Centenarului, statul român, prin instituțiile abilitate, ar trebui poate să se implice mai mult în reparația morală, dar mai ales fizică a unora dintre cele mai importante monumente arhitecturale aflate acum în paragină. 

Pe strada Biserica Amzei se află un complex de clădiri în stil neo-românesc, clădiri care au aparținut familiei Brătianu și care astăzi impun intervenții urgente de consolidare și restaurare.

Așezământul Brătianu e practic în centrul ansamblului și impresionează prin arhitectura neo-românească bogată în detalii. Biblioteca Ion I.C. Brătianu s-a constituit prin achiziţii şi donaţii până în 1947. Elisa Brătianu, văduva lui Ion I. C. Brătianu, a donat atunci clădirile și colecțiile Academiei Române, care a stabilit acolo sediul Colecțiilor Speciale ale Bibliotecii Naționale.

Deoarece justiția nu recunoaște testamentele "burghezo-moșierimii", în iunie 2015 (la 7 ani de la intentarea acțiunii), Academiei Română a obținut în instantă doar 729 mp din totalul de 5406 mp care îi fusese donat în 1947. În posesia Academiei se află 13,4% din valoarea inițială a complexului, reprezentând curte imobil și corpurile de clădire B, D și E, cu excepția apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Tot în 2015 a fost respinsă ca nefondată acțiunea de revendicare vizând:

  • 2166 mp, reprezentând domeniul public Parcul Brătianu (desprins din fosta curte a Așezământului)
  • 1449 mp, reprezentând suprafața construcției corpului A, aflat în posesia Bibliotecii Naționale a României
  • 596 mp, suprafață construcții corpuri locuințe B, D și E (aferentă apartamentelor vândute)
  • 466 mp, suprafața construcției corpului C, aflat în posesia Muzeului Municipiului București și administrat de Uniunea Artiștilor Plastici

Urmare epuizării căilor de atac în instanțele din România, Academia Română s-a adresat CEDO.

O bijuterie arhitecturală în stil neo-românesc

Construcția ansamblului a început în martie 1908 când Elisa Brătianu (născută Știrbei), recent măritată cu Ionel I.C. Brătianu, cumpără de la generalul Ștefan Fălcoianu imobilele (atestate 1870) situate în București str. Lascăr Catargiu nr. 3-5 - azi Biserica Amzei.

În perioada 1908-1911 familia Ionel I.C.Brătianu va ridica corpul principal al locuinței (B) cu ajutorul inginerului Hugo Schmiedigen, după proiectul arhitectului familiei Brătianu, Petre Antonescu, unul din cei mai bine cotați arhitecți ai epocii (va deveni rector al Academiei de Arhitectură și arhitect-șef al Ministerului Lucrului Publice).

În următorii doi ani se va construi o clădire nouă (corpul A), lipită de calcanul imobilului din str. Biserica Amzei nr. 7 (proprietară Maria Mihăescu-Mița Biciclista).

În acest corp un spațiu generos este alocat bibliotecii, formată, la început, din fondul de carte al lui Ion C. Brătianu. Interioarele rafinate reflectă o interpretare cultivată a arhitecturii Caselor Domnești brâncovenești, proiectate cu bolți, cupole, arce și nișe, sprijinite de coloane cu capiteluri. În ceea ce privește mobilierul fix acesta a fost proiectat tot în spiritul epocii brâncovenești.

Pe 11 iunie 1925 avea să se creeze "Fondul I.I.C. Brătianu", iar la 17 octombrie 1925 este înființat "Așezământul Cultural I.C. Brătianu", ambele instituții având menirea de a permite publicului consultarea vastei biblioteci din casele Ionel I.C. Brătianu.

Pe 24 noiembrie 1927, în urma contractării unei răceli, Ionel I.C. Brătianu moare brusc, în casa din str. Biserica Amzei.

După moartea lui Ionel I.C. Brătianu, în perioada 1928 – 1930, se construiește un al treilea corp, destinat exclusiv bibliotecii iar în perioada 1936 – 1940, ansamblului i se adaugă un corp de clădire - Sală de Conferințe. Pentru construcția din urmă, arhitectul Alexandru Iosif recurge la elemente stilistice specifice stilului Art Deco, în varianta mediteraneeană florentină, la modă în București.

O moștenire culturală pentru posteritate

La data de 04.08.1945 patrimoniul Așezământului a fost încorporat în patrimoniul Academiei Române (ca efect al unei Convenții încheiată de Elisa Brătianu și Constantin I.C. Brătianu în calitate de fondatori-donatori).

Potrivit "Specificației generală", subsecventă convenției, au fost donate:

  • terenul din str. Biserica Amzei nr. 5, în întindere de 4218 mp
  • 2 corpuri de clădire
  • peste 30.000 de volume ("Biblioteca Ion I.C. Brătianu") – formată la început din biblioteca ce i-a aparținut lui Ion I.C. Brătianu, aflată la conacul Florica și dăruită Așezământului de Constantin și Vintilă I.C. Brătianu (ce o primiseră prin testament) și sporită ulterior prin donații și achiziții

Academia Română va accepta donația făcută de Elisa Brătianu la data de 09.08.1946, iar la data de 19.11.1947 complexul Brătianu va intra cu totul în posesia Academiei Române după ce văduva Elisa Brătianu renunță la uzufruct, rezervându-și dreptul de habitație într-unul din apartamentele de la adresă.

Calvarul Așezămintelor în regimul comunist

Ca și în cazul altor monumente, situația Așezămintele Culturale "Ion I.C. Brătianu" avea să se înrăutățească în perioada regimului comunist. Prin Decretul nr. 198/13.08.1948 Academia Română a fost deposedată de întregul patrimoniu, iar printre bunurile naționalizate se regăsesc și Așezămintele Brătianu, intrate în patrimoniul Academiei prin acte succesive de donație, autentificate și întărite prin decizii ale Tribunalului Ilfov și Ministerului Educației Naționale.

Autoritățile regimului comunist au procedat la divizarea succesivă a proprietății:

  • 1955 – Ministerul Culturii trece imobilul în administrarea Sfatului Popular al Raionului Stalin
  • 1959 – partea stradală este transferată Gospodăriei de Partid a CC al PMR
  • 1974 – Consiliul Popular al Municipiului București dispune trecerea corpului D la ICRAL Herăstrău
  • Statuia lui Ion I.C. Brătianu, operă a sculptorului croat Ivan Mestrovic, a fost scoasă de pe soclul pe care fusese amplasată în 1938 (în curtea Așezămintelor) și depozitată în condiții improprii timp de 53 de ani

Odiseea continuă după 1989

Regimul juridic al imobilului după 1989:

  • Corpul de clădire A – domeniu public de interes general, în posesia Bibliotecii Centrale de Stat și Universității Populare
  • Corpul C – aparține Muzeului Municipiului București, în administrarea Uniunii Artiștilor Plastici
  • Corpul B (de locuințe) – aparține parțial asociației de proprietari (apartamentele fiind cumpărare de foștii chiriași în baza Legii nr. 112/1995) și parțial Primăriei Municipiului București
  • Corpul D – anexă a corpului B
  • Corpul E (de locuințe) – aparține Primăriei Municipiului București

Cine a fost Ion I. C. Brătianu?

Ion I.C. Brătianu
Ion I. C. Bratianu (20 august 1864 - 24 noiembrie 1927), cunoscut şi sub numele de Ionel I.C.Brătianu, este fiul cel mare al preşedintelui Partidului Naţional Liberal Ion C. Brătianu. Inginer de profesie, Ion I.C. Brătianu s-a dedicat vieţii politice, continuând politica liberală începută de tatăl său, devenind la rândul său preşedintele partidului Naţional Liberal în perioada 1909-1927.

În anul 1895 fusese ales ca deputat, iar începând cu 1911 a fost ales ca senator. În perioada 1909-1927 a fost președintele partidului Naţional Liberal şi a ocupat mai multe funcţii politice: Prim–Ministrul României de cinci ori, Ministrul Apărării Naţionale, Ministrul Afacerilor Externe şi Ministrul de Interne. De asemenea, acesta a fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în primul război mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova.

A avut un rol covârşitor în realizarea Marii Uniri din 1918, fiind și cel care a condus delegația României la Conferința de Pace de la Versailles din 1919.

În această calitate i-a revenit obligația de a răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea). Abilității sale diplomatice i se datorează lămurirea acestui punct, precum și convingerea aliaților cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.

În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923.

Cei mai muți își închipuie că politica e un fel de distracție, cu foloase și onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării tale

Ion I. C. Brătianu

Citit 3516 ori Ultima modificare Miercuri, 28 Noiembrie 2018 21:46

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.