Afişez elemetele după tag: patrimoniu

Exceptând „extinderea” obiectivului „Bisericile din Moldova” în anul 2010, prin includerea monumentului Biserica „Învierii Domnului” a Mănăstirii Suceviţa, România nu a mai reuşit, în ultimii 20 de ani, realizarea niciunui dosar care să conducă la valorificarea unui monument în Lista Patrimoniului Mondial. De altfel, nu puţini sunt cei care consideră că în anii ’90 ţara noastră a beneficiat de o oarecare clemenţă din partea organismelor internaţionale cu privire la modul în care au fost incluse pe listă o parte dintre obiectivele culturale.

La doar un an de la adoptarea Decretului 187 din 1990, România deschide Lista Patrimoniului Mondial prin înscrierea, în 1981, a Deltei Dunării ca sit natural, fiind clasificată, la nivel naţional, ca rezervaţie a biosferei şi ca parc naţional în taxonomia utilizată la nivel internaţional de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Doar statele care acceptă principiile enunţate în „Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural” pot formula solicitări de includere a unor obiective culturale sau site-uri naturale în Lista Patrimoniului Mondial.

Primul pas pe care un stat semnatar al Convenţiei trebuie să-l implementeze pentru includerea unui sit în Patrimoniul Mondial este realizarea unui inventar, denumit „Lista Indicativă”, al celor mai importante obiective naturale şi de patrimoniu, aflate pe teritoriul său. Existenţa unui obiectiv pe Lista Indicativă cu minim un an înainte de a fi examinat în cadrul Comitetului Patrimniului Mondial este o condiţie esenţială în cadrul procesului de includere. Lista Indicativă poate fi considerată, aşadar, şi un instrument de planificare, destinat fiecărui stat în parte, ea conţinând informaţii despre intenţiile de includere în LPM UNESCO, existente la nivel naţional.

Secolele XX şi XXI, considerate secolele vitezei, reprezintă pentru istoria omenirii un salt economic şi tehnologic fără precedent. Prinşi în viteza modificărilor socio-economice contemporane şi a trecerii treptate către un sistem globalizat, oamenii au tendinţa de a dezvolta latura materială, în contrast cu protejarea şi valorificarea bogăţiilor culturale asociate societăţii în care trăiesc.

Cultura, cu toate aspectele ei, pierde treptat teren în faţa unei societăţi în care principiile consumeriste încep a face parte din viaţa cotidiană.

Optsprezece monumente culturale din România au fost incluse pe lista indicativă a patrimoniului mondial UNESCO. Situri din vechile frontiere ale Imperiului Roman, foste închisori comuniste, cule din Oltenia şi Roşia Montană se numără printre ele.

Ultima decadă a adus multiple schimbări în planul monumentelor din București. Dacă la finalul anilor 2000 Capitala României era rareori promovată ca o destinație turistică, astăzi este din ce în ce mai prezentă în topurile din domeniu. Din păcate, ultima decadă a marcat în egală măsură și o perioadă în care mai multe clădiri de patrimoniu aveau să fie demolate.

În anul Centenarului, statul român, prin instituțiile abilitate, ar trebui poate să se implice mai mult în reparația morală, dar mai ales fizică a unora dintre cele mai importante monumente arhitecturale aflate acum în paragină. 

Pe strada Biserica Amzei se află un complex de clădiri în stil neo-românesc, clădiri care au aparținut familiei Brătianu și care astăzi impun intervenții urgente de consolidare și restaurare.

Așezământul Brătianu e practic în centrul ansamblului și impresionează prin arhitectura neo-românească bogată în detalii. Biblioteca Ion I.C. Brătianu s-a constituit prin achiziţii şi donaţii până în 1947. Elisa Brătianu, văduva lui Ion I. C. Brătianu, a donat atunci clădirile și colecțiile Academiei Române, care a stabilit acolo sediul Colecțiilor Speciale ale Bibliotecii Naționale.

Sute de oameni au ieși în stradă în București și Cluj pentru a manifesta față de decizia Guvernului de a cere suspendarea procedurii de includere a Roşiei Montana în UNESCO. Executivul și-a motivat decizia prin faptul că procesul cu Gabriel Resources nu s-a terminat şi că această companie cere despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari pentru blocarea proiectului minier.

În ziua de azi, în România, se discută mult despre importanţa patrimoniului cultural naţional şi despre necesitatea protejării şi punerii în valoare a acestuia, lucru perfect normal şi necesar. Patrimoniul naţional este zestrea cea mai de preţ a românilor, este componenta cu cel mai mare aport în justificarea originilor, în definirea noastră ca neam, în păstrarea unei amintiri vii a trecutului.

Cu toatea acestea, de-a lungul timpului, au fost canalizate destul de puţine eforturi către această direcţie şi, deşi în teorie patrimoniul naţional este protejat de o mulţime de legi şi reglementări, în realitate acesta se degradează continuu, fapt care la un moment dat poate avea ca efect pierderea iremediabilă a unei părţi importante din trecutul nostru.

Curtea de Apel din Cluj a anulat la sfârșitul săptămânii trecute Hotărarea prin care Consiliul General al Municipiului București a aprobat în 2006 proiectul Diametralei Buzești-Berzei-Uranus și autorizația dată de municipalitate în 2009 pentru două segmente din drum: Calea Victoriei-Occidentului și Calea Plevnei -Dinicu Golescu, potrivit Asociației Salvați Bucureștiul, citată de Hotnews.

În baza hotărârii de Consiliu General din 2006 au fost demolate 90 de case, printre care și clădiri monument istoric și au fost expropriate circa 1000 de persoane.