Pe partea cu str. Budișteanu, imobilul va avea o înălțime de 17,5 metri. în spațiul rămas liber între palat și noua construcție va fi amenajat un atrium cu acoperiș retractabil și un pasaj pietonal.
În partea dinspre Calea Victoriei clădirea va avea 7 etaje de locuințe, la mijloc cinci etaje de spații comerciale, iar în spate încă trei etaje de locuințe. La subsol vor fi 4 nivele de parcare ce vor avea circa 500 locuri de parcare.
Ca și pondere din suprafata construită: 11761 mp vor ocupa spațiile comerciale, 14.404 mp locuințele, circa 4.000 mp spațiile publice, circa 19.000 mp parcajele subterane, iar spațiul verde circa 2.000 mp.
Proprietarul palatului și inițiatorul proiectului este Alexandru Popescu, iar biroul de arhitectură care realizează proiectul este Westfourth Architecture.
Ministerul Culturii a dat în secret aviz pentru restaurarea palatului Știrbey pe 17 iulie 2013, iar pe 24 octombrie 2013 a dat undă verde proiectului imobiliar din spatele palatului, indicatorii urbanistici fiind un pic mai mari decât cei agreați miercuri de Comisia de urbanism.
Istoria palatului
Palatul Știrbey a fost construit între 1833-1835 după planurile arhitectului Michel Sanjouand, la comanda lui Barbu Dimitrie Știrbey (1799-1869), în acel moment mare logofat.
În timpul domniei sale (1849-1853 și 1854-1856), Barbu Știrbey a folosit palatul ca reședinta domnească. În 1852, acestuia i se aduc modificări de către Xavier Villacrosse și Moritz von Ott.
În 1882, Alexandru Știrbey, fiul domnitorului, schimbă după proiectul arhitectului Friederic Hartmann fațada dinspre Calea Victoriei și apare etajul cu cariatide.
Palatul era cunoscut de protipendata secolului al XIX-lea și de la începutul secolui al XX-lea pentru balurile fastuoase care se țineau aici. În spatele palatului era amenajată una dintre cele mai frumoase și luxoase grădini din București.
Complexul a rămas în posesia familiei Știrbey până în 1948, când are loc naționalizarea. Atunci bunurile și pivnițele revin Întreprinderii de industrializare a vinului.
Între 1954 - 1977, în palat este găzduit Muzeul de Arta Populară. La începutul anilor '80, se deschide aici Muzeul Ceramicii și Sticlei, ce va funcționa până în 1994. Între 2001-2004, palatul a fost recuperat de moștenitorii familiei Știrbey și a fost vândut unui anume Ovidiu Popescu.
