Vineri, 29 Aprilie 2022 10:07

BISERICA “SFÂNTUL NICOLAE” DIN DENSUŞ - UNICAT AL PATRIMONIULUI ROMÂNESC Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Biserica “Sfântul Nicolae” din localitatea Densuş, judeţul Hunedoara, este cea mai veche biserică din piatră din România, în cadrul căreia se oficiază slujbe religioase de mai bine de 700 de ani.

Monument istoric, înregistrat sub codul HD-II-m-A-03307, biserica a fost inclusă, în anul 1991, pe lista monumentelor propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.

Deşi funcţională, clădirea este afectată de trecerea timpului şi de factorii de mediu, motiv pentru care este necesară intervenţia proactivă a autorităţilor, astfel încât aceasta să nu aibă soarta nefericită a altor clădiri de patrimoniu din România care au ajuns o ruină.

SCURT ISTORIC

Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuş, aflată în vecinătatea Ulpiei Traiana Sarmisegetuza, este cea mai faimoasă biserică medievală românească, unică prin arhitectura sa. Se remarcă astfel prin construcţia din piatră brută de râu, marmură, blocuri de piatră aduse de la Sarmisegetuza, altarul situat la sud (în mod normal, bisericile îl au amplasat spre est), naosul pătrat, suprapus central pe un turn sprijinit de 4 stâlpi masivi, picturile murale (una dintre ele înfăţişându-l pe pruncul Iisus Hristos îmbrăcat în haine populare româneşti).

Conform datelor istorice, a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unui templu închinat zeului Marte.

Istoricii au scris că aici ar fi fost înmormântat generalul roman Longinus, cel care a participat la războaiele daco-romane. Capturat de regele Decebal, Longinus s-a sinucis, iar mormântul său a devenit mausoleul pe ruinele căruia a fost ridicată biserica.

Mai multe personalităţi academice au descris această biserică: George Călinescu a caracterizat edificiul drept “operă divină furată de genii nocturne”, iar Nicolae Iorga afirma că este o biserică “fără pereche în toată românimea”.

Biserica mai este cunoscută şi sub denumirea de “Biserica Sfinţilor cu ochii scoşi” din cauza faptului că turcii au vandalizat picturile murale, ştergând ochii sfinţilor.

În 1991, lăcaşul a fost inclus pe lista monumentelor propuse pentru a fi incluse în patrimoniul UNESCO, iar în 2019, biserica a fost inclusă din nou pe lista indicativă a monumentelor UNESCO din România.

De mai bine de 700 de ani, în cadrul bisericii se oficiază slujbe religioase, iar liturghia se săvârşeşte pe o piatră funerară romană.

DEFICIENŢE CARE PERICLITEAZĂ VALOAREA PATRIMONIALĂ A MONUMENTULUI

Între anii 2003 - 2005, biserica a fost reabilitată cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România, însă trecerea timpului şi factorii de mediu au dus la deteriorarea acesteia: basoreliefurile şi coloanele din marmură au un aspect negricios, o parte din zid este cuprinsă de igrasie şi licheni, iar picturile murale s-au degradat mai mult. Din acest motiv, este nevoie de intervenţia autorităţilor pentru remedierea deficienţelor.

România se poate mândri cu acest monument de o inestimabilă valoare culturală, istorică, arhitecturală şi religioasă. Turişti din ţară şi străinătate au aflat istoria şi unicitatea acestei biserici, motiv pentru care anual sute de persoane vin pentru a o vizita şi pentru a-i admira frumuseţea.

Citit 493 ori Ultima modificare Vineri, 29 Aprilie 2022 10:31

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.