SCURTĂ PREZENTARE

Casa “Garabet Ciolac” a fost construită în anul 1850, de o familie de negustori armeni. Numele vine de la primul proprietar, Garabet Ciolac. Ulterior, imobilul a fost vândut marelui proprietar funciar, Alexandru Enacovici, motiv pentru care clădirea mai este cunoscută şi sub denumirea de Casa “Ciolac-Enacovici”.

Începând cu anul 1948, Casa “Garabet Ciolac” a fost naţionalizată. Aici a fost sediul unor instituţii precum Policlinica pentru Adulţi (1950-1980), Casa Sindicatelor şi Direcţia de Sănătate Publică Botoşani.

Clădirea, încadrată pe Lista Monumentelor Istorice (BT-II-m-B-01907), este construită în stil clasic, iar valoarea arhitecturală este dată de statuetele de pe pereţii exteriori şi elementele ornamentale.

DEFICIENŢE CARE PERICLITEAZĂ VALOAREA PATRIMONIALĂ A MONUMENTULUI

Deşi Casa “Garabet Ciolacu” se află într-o avansată stare de degradare, autorităţile nu par interesate să consolideze şi să reabiliteze clădirea, invocând mereu lipsa resurselor financiare. Pe acoperiş creşte vegetaţie, iar bucăţi din elementele de arhitectură ornamentală s-au deprins, ceea ce reprezintă un real pericol pentru trecători. Singurul lucru pe care autorităţile au reuşit să-l facă a fost împrejmuirea clădirii şi montarea unor plăcuţe de avertisment: “Atenţie, cade tencuiala!”.

De aproximativ 10 ani, imobilul nu mai este folosit, iar reprezentanţii Direcţiei Judeţene de Cultură şi ai Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani au solicitat Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Dezvoltării alocarea de fonduri pentru reabilitarea clădirii. Însă, în prezent, nu a fost iniţiat niciun demers concret pentru renovarea acestei bijuterii arhitectonice.

Oraşul Botoşani riscă să piardă această importantă clădire de patrimoniu ce poate fi o sursă de venit pentru economia locală şi un punct de atracţie turistică.