Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.

Patrimoniul imaterial cuprinde tradiţii, expresii orale, practici sociale şi ritualuri, iar România are în prezent 7 elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii: “Ritualul Căluşului”, “Doina”, “Ceramica Tradiţională de Horezu”, “Colindatul de ceată bărbătească”, “Jocul fecioresc din România”, “Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei” şi “Mărţişorul”. În prezent, Comitetul de Evaluare al UNESCO analizează includerea a încă două dosare: “Tradiţii de creştere a cailor lipiţani” şi “Arta cămăşii cu altiţă”.

 Mărţişorul este parte reprezentativă a spiritualităţii româneşti şi simbolizează renaşterea naturii.

România se mândreşte cu singura cetate medievală locuită în întregime din sud-estul Europei -  CETATEA MEDIEVALĂ SIGHIŞOARA.

Deşi au fost demarate lucrări de reabilitare din fonduri europene şi de la bugetul de stat, există o serie de elemente care afectează integritatea şi valoarea patrimonială a arhitecturii Cetăţii (persistenţa unor probleme de natură structurală, executarea necorespunzătoare a lucrărilor de refacere a unor zone publice, prelungirea perioadei de realizare a studiilor de fundamentare destinate stabilirii detaliilor tehnice şi istorice care stau la baza proiectului de restaurare a fortificaţiilor).

Am vizitat relativ recent, anul trecut, în condiții pandemice, Curtea de Argeș și capodoperele sale. În ultimul deceniu îmi făcusem un obicei să intru din București pe autostradă și să ies în superba Curte de Argeș.

A fost prima vizită pe care am făcut-o în fosta cetate de scaun a Țării Românești după ce Majestatea Sa Regele Mihai I al României a trecut pragul acestei lumi. Dar nu scopul turistic e relevant. Latura turistică e fără putință de tăgadă, sigur, cu respectarea restricțiilor în vigoare, Curtea de Argeș era un adevărat magnet turistic. 

Ce m-a surprins a fost să aflu că Mănăstirea Curtea de Argeș, locul unde legenda spune că Manole a zidit-o pe Ana și unde își dorm somnul de veci marii regi și regine ai României, cei care au făurit statul modern român, nu se află în patrimoniul UNESCO. Acest lucru ar fi nu doar o confirmare a valorii istorice ci și, așa cum vom vedea, și un avantaj turistic și implicit economic pe toate palierele.

Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” de la Târgu Jiu este un proiect sculptural de o valoare deosebită, atât prin însemnătatea lucrărilor din componenţa sa (operele lui Constantin Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Coloana Infinitului), cât şi prin importanţa pe care o poate avea pentru dezvoltarea culturală, turistică şi economică a zonei în care se află. Un factor esenţial pentru promovarea şi valorizarea corespunzătoare a întregului sit urbanistic şi cultural ar fi înscrierea sa în Lista Patrimonului UNESCO.

Oraşul Iaşi a căpătat, după preluarea de către Bucureşti a statutului de capitală a proaspătului stat român modern, o valoare simbolică, atribuindu-i-se titulatura de „capitală culturală”. Acest statut s-a consolidat, cu trecerea anilor, contribuind în acest sens deosebit de bogata activitate culturală şi universitară. Astăzi, latura culturală pregnantă a oraşului Iaşi este asigurată şi de numărul mare de monumente istorice pe care le găzduieşte, în condiţiile unei evoluţii continue, agresive, a peisajului urban local.

Exceptând „extinderea” obiectivului „Bisericile din Moldova” în anul 2010, prin includerea monumentului Biserica „Învierii Domnului” a Mănăstirii Suceviţa, România nu a mai reuşit, în ultimii 20 de ani, realizarea niciunui dosar care să conducă la valorificarea unui monument în Lista Patrimoniului Mondial. De altfel, nu puţini sunt cei care consideră că în anii ’90 ţara noastră a beneficiat de o oarecare clemenţă din partea organismelor internaţionale cu privire la modul în care au fost incluse pe listă o parte dintre obiectivele culturale.