Optsprezece monumente culturale din România au fost incluse pe lista indicativă a patrimoniului mondial UNESCO. Situri din vechile frontiere ale Imperiului Roman, foste închisori comuniste, cule din Oltenia şi Roşia Montană se numără printre ele.
Sute de oameni au ieși în stradă în București și Cluj pentru a manifesta față de decizia Guvernului de a cere suspendarea procedurii de includere a Roşiei Montana în UNESCO. Executivul și-a motivat decizia prin faptul că procesul cu Gabriel Resources nu s-a terminat şi că această companie cere despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari pentru blocarea proiectului minier.
Roşia Montană a fost inclusă pe lista indicativă a UNESCO, a anunţat sâmbătă ministrul Culturii, Corina Şuteu, care a adăugat că acesta este un prim pas către lista, mult mai restrânsă, a Patrimoniului UNESCO.
Roșia Montană a fost inclusă pe lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.
Anunțul făcut public de pe pagina Ministerului Culturii vine după 6 ani de la solicitarea înaintată de societatea civilă.
Potrivit Ministerului Culturii, atributele definitorii ale sitului sunt galeriile miniere - de exploatare, de asistenţă, de aerisire şi de evacuare a apei - excavate începând din perioada romană şi continuate în perioada medievală şi modernă, peisajul roman de suprafaţă, peisajul industrial istoric, şi târgul minier Roşia Montană.
România ascunde multe minuni: locuri frumoase, ascunse de civilizație; monumente istorice, antice sau medievale, dar și monumente ale naturii, neschimbate de secole. Ele sunt multe, dar doar câteva au fost incluse până acum pe lista patrimoniului mondial UNESCO, o recunoaștere a caracterului aparte și a importanței lor.
Cele șapte locuri sau monumente românești recunoscute de UNESCO sunt: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei.
Mănăstirea Suceviţa încheie suita mănăstirilor din nordul Moldovei ridicate în veacurile XV-XVI, deosebindu-se de acestea prin faptul că reprezintă rezultatul unei sume de ctitori – familia Movileştilor, şi nu a unuia singur cum se întâmplă în celelalte cazuri.
Datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea Suceviţa reprezintă un monument istoric de seamă al României. Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 2010.
Cetatea Sighișoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara, județul Mureș, fiind înscrisă din 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Numit în germană Schaaburg, în limba maghiara Segesvar, Sighișoara rămâne o pitorească cetate medievală.
Cetatea și orașul au fost întemeiate în plin Ev Mediu. Pentru prima oară în 1280, orașul Sighișoara apare sub denumirea latină de “Castrum Sex” ca mai apoi în 1435 să apară sub numele de “Sighișoara”.
Cetatea se păstrează în mod aproape neschimbat până astăzi, fiind locuită și în prezent.
Mănăstirea Voroneț, supranumită "Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, în prezent cartier al orașului Gura Humorului. O astfel de apropiere are în vedere faptul că frescele ambelor monumente conţin câte o impresionantă reprezentare a Judecăţii de Apoi.
Citeşte mai mult ...
Situată în județul Vâlcea, la poalele muntelui Căpățanii, Mănastirea Horezu este considerată cea mai reprezentativă construcție în stil brâncovenesc.
Pe o colină, în centrul Biertanului, se află una dintre cele mai impunătoare şi bine fortificate cetăţi ţărăneşti din Transilvania.
Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.
.png "Cetatea Dacică Sarmizegetusa Regia")
Comisia de anchetă numită de prefectul de Hunedoara, Dezsi Attila, ca urmare a situaţiei apărute în cursul lunii iulie la monumentul istoric Cetatea Dacică Sarmizegetusa Regia, când zidul porţii de vest de la intrarea în cetate a fost afectat de amenajările la parcare, a finalizat raportul, acesta fiind înaintat, luni, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, precizează Mediafax.
"Pe scurt, raportul comisiei de anchetă relevă faptul că lucrările efectuate nu deţin autorizaţie, s-au desfăşurat fără supraveghere arheologică, vestigiile posibile fiind compromise", a declarat, luni, prefectul de Hunedoara, Dezsi Attila.
Potrivit raportului, lucrările executate în perioada 15 iunie - 8 iulie 2011, la solicitarea beneficiarului - Consiliul Judeţean Hunedoara - nu deţin autorizaţie de construire.
"Amplasamentul parcării se află în imediata vecinătate a zidurilor antice ale cetăţii dacice, în zona 1 de protecţie, conform Planului Urbanistic Zonal, cu interdicţie pentru orice lucrări de construire, fiind într-o poziţie extrem de vulnerabilă pentru monument. Lucrările s-au desfăşurat fără supraveghere arheologică, vestigiile posibile fiind compromise", se arată în raport.
