Delta Dunării găzduiește peste 300 de specii de păsări, precum și 45 de specii de pești de apă dulce.
Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul.
Delta Dunării este cea mai mare mlaștină continuă a Europei și a doua cea mai mare deltă a Europei (Volga fiind cea mai mare), ea incluzând cea mai mare întindere de stufăriș din lume.
Habitatul din Delta Dunării a fost împărțin în 12 tipuri: acvatic, lac acoperit cu stuf inundat, plaur, insule inundate, stuf inundat și salcie, pădure riverană de salcie si plopi, domenii de trestie, zone de nisip și plaje de noroi, pajiști umede, pajiști uscate(aride), așezări umane, nisip și zone stâncoase, maluri abrupte, precum și păduri specifice zonelor înalte.
Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă : Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește Çatal Çedırlez uneori transcris în română „Ceatal Sf.-Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.
Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.
Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu brațul Sfântu Gheorghe.
Amenințările asupra florei și faunei din Delta Dunării sunt numeroase și includ pescuitul intensiv, vânătoarea, construcția de canale și diguri, poluarea și eutrofizarea.
Descriere istorică
În anul 1938 Consiliul de Miniștri a adoptat decizia nr 645 prin care "Pădurea Letea" a fost declarată rezervație naturală.
În anul 1961, prin decizia nr. 645, Roșca - Buhaiova, Sf Gheorghe- Perișor - Zătoane, Periteasca - Gura Portiței și Insula Popina erau declarate rezervații naturale.
În anul 1971, Administrația Forestieră a declarat ca rezervații Pădurea Caraorman și Pădurea Erenciuc. În anul 1975, Consiliul de Miniștri extindea ariile protejate din Delta Dunării pentru a acoperi 41.500 ha.
Patru ani mai târziu, o suprafață de 18145 ha ce combina Rezervația Roșca-Buhaiova și Pădurea Letea au fost desemnate ca Rezervația Biosferei Roșca-Letea.
La 27 august 1990 o suprafață de 500.000 ha, inclusiv toate denumirile anterioare, a fost declarată rezervație a biosferei în baza Decretului Național nr 983. Această zonă a fost mărită ulterior la începutul anului 1991 pentru a acoperi 547 de mii ha.
Recunoașterea internațională a venit imediat în anul 1991 odată cu depunerea în luna mai a dosarului de nominalizare a rezervației biosferei în cadrul UNESCO.
Galerie FOTO: Delta Dunării.
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
-
Delta Dunarii
Delta Dunarii
View the embedded image gallery online at:
https://www.sospatrimoniu.ro/sos-articole/patrimoniu-unesco/item/158-rezervatia-biosferei-delta-dunarii-galerie-foto?tmpl=component&print=1#sigProIdc9a9933f88
https://www.sospatrimoniu.ro/sos-articole/patrimoniu-unesco/item/158-rezervatia-biosferei-delta-dunarii-galerie-foto?tmpl=component&print=1#sigProIdc9a9933f88
