Clădirea impunătoare a fost construită în perioada anilor 1910 - 1932, de către arhitectul Statie Ciortan, un reprezentant al stilului neoromânesc în primele decenii ale secolului XX. Conacul a aparţinut boierului Ion Luca Niculescu, intrând, în anul 1926, în posesia inginerului Ion Bujoiu, apropiat al Regelui Carol al II-lea, profesor la Facultatea de Mine şi Metalurgie din cadrul Şcolii Politehnice din Bucureşti şi fost ministru al industriei şi comerţului. Imobilul este clasat drept monument istoric de interes local, valoarea patrimonială fiind afectată de starea de degradare, însă intervenţia rapidă a autorităţilor pentru preluarea acestuia ar putea reda strălucirea conacului. Actualul proprietar, stabilit în Germania, a pus imobilul în vânzare din 2015, pentru suma de 790.000 de euro.

Conacul Toma Cantacuzino din Breaza, cunoscut şi sub denumirea de Castelul Brâncoveanu, este un monument istoric aflat în stare avansată de degradare. După anii ‘90, imobilul a făcut obiectul mai multor litigii în instanţă. În prezent, autorităţile locale promit că-l vor salva prin accesarea unui credit, astfel încât să-l poată cumpăra de la proprietar.

Edificiul este unicat în zonă prin stilul arhitectural, iar o contribuţie esenţială pentru construirea sa a avut-o Paul Gottereau, cel care a proiectat şi o parte din Palatul Regal de pe Calea Victoriei. De asemenea, în spatele conacului se află un parc dendrologic format din arbori cu prezenţă rară în România (arbori seculari, fagul canadian, stejarul auriu).

Clădirea amplasată în zona centrală a municipiului Constanţa este construită în stil neoromânesc, după planurile lui Anghel Saligny, unul dintre fondatorii ingineriei româneşti. Starea de degradare a vilei avansează, imobilul fiind abandonat atât de proprietar, cât şi de autorităţi.

Imobilul - monument istoric - se află într-o stare precară, valoarea patrimonială a acestuia degradându-se ca urmare a lipsei unor măsuri concrete de conservare şi reabilitare din partea oficialilor.

Conacul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea de către familia Gigurtu, ai cărei membri au fost importanţi politicieni în perioada interbelică.