Institutul Naţional de Patrimoniu

• Casa Romulus Porescu – bijuterie Art Nouveau ignorată

  În București, la intersecția străzilor Paleologu și Negustorilor, se află într-o stare avansată de degradare clădirea cu una dintre cele mai frumoase ferestre din București – Casa Romulus Porescu.

  Proprietatea, situată în Sectorul 2 al Capitalei, pe strada Paleologu, la numărul 12, a fost construită la începutul secolului XX (1905-1906), fiind una dintre clădirile reprezentative pentru curentul Art Nouveau, ce se remarcă prin detalii florale sau vegetale.

  Clădirea evocă spiritul ”Micului Paris”, fiind proiectată de arhitectul Dimitrie Marmarolu, una dintre figurile marcante ale arhitecturii românești de la începutul secolului XX, cunoscut pentru contribuțiile sale la proiectarea Cercului Militar Național, Palatului Patriarhiei, Hotelului Concordia, Mitropoliei Olteniei (Casa Vorvorenilor) și Bisericii Armenești.

  A aparținut moșieruluiu Romulus Porescu, membru al unei familii renumite în vremea regelui Carol I, implicat în dotarea școlilor, restaurarea bisericilor și ajutorarea copiilor săraci. A fost văr primar cu Eleftera Lizeta Popescu, directoarea azilului Regina Elisabeta, domnișoară de onoare a reginei, soția politicianului transilvănean Teodor Mihali. În anul 1932, a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler.

  Imobilul a fost inclus de ziaristul și istoricul francez Frederic Dame, stabilit în România, în volumul său ”Bucarest en 1906”, fiind una dintre cele mai fotografiate case din București.

  Imobilul riscă să devină doar o amintire, în timp ce autoritățile ignoră situația. Până în prezent, ”ne-am obișnuit” cu lipsa de reacție din partea administrației în ceea ce privește îngrijirea sau reabilitarea clădirilor de patrimoniu, adevărate mărturii ale trecutului românesc, însă ar trebui să ne obișnuim oare și cu lipsa de acțiune și nepăsarea față de distrugerea intenționată a acestora?

  Situația ar fi și mai revoltătoare în situația în care imobilul ar fi în proprietatea statului. Cele mai recente informații (articol semnat de Cristian Tenea pe contrafort.ro, publicat în data de 05.04.2025) prezintă faptul că în 1945, proprietarii casei erau Paraschiva și I. Athanasiu (general doctor), imobilul fiind parțial naționalizat, după venirea la putere a regimului comunist. În anul 1989, parterul era deținuit de familia Athanasiu, etajul fiind proprietate de stat, aparținând Întreprinderii de Administrare Locativă (IAL) Sector 2.

  Deși imobilul ar trebui să fie protejat de faptul că figurează în lista monumentelor istorice (cod B-II-m-B-19318), au fost realizate o serie de intervenții la nivelul acoperișului. Deasupra celebrei ferestre a fost adăugat un balcon, ca urmare a secționării streașinii clădirii, ce are potențial de a depăși faima minunatei ferestre, însă în mod negativ, prin elemente moderne și materiale necorespunzătoare adăugate. Oare Direcția pentru Cultrură a Municipiului București cunoaște situația sau a întreprins vreun demers în legătură cu aceste intervenții?

  Totodată, fațada clădirii, altădată un spectacol în sine, a fost afectată atât de trecerea vremii, cât și de numeroase acte de vandalism, manifestate prin înscrisuri de tip grafitti.

  Mai mult, un obicei des întâlnit, care subliniază indiferența autorităților, este practica ilegală și deopotrivă rudimentară: inscripționarea pe clădiri a unor însemnări referitoare la lucrările efectuate la rețeaua de gaze.Aceste mesaje sunt lăsate de echipele de intervenție sau de mentenanță, pentru a indica diverse aspecte ale lucrărilor, precum: identificarea lucrării (se notează tipul de lucrare și uneori numărul de aviz sau de intervenție) sau localizarea (se marchează poziția conductelor, a branșamentelor sau a altor elemente ale rețelei de gaze).
  Conform legislației în vigoare, inscripționarea clădirilor, în special a celor cu valoare istorică, este interzisă și constituie o formă de vandalism. La o minimă evaluare vizuală, autoritățile pot constata că această situație se regăsește în cazul tuturor clădirilor aflate în proximitatea străzilor Paleologu și Negustorilor.

• Percheziţii în Capitală şi Maramureş la firme ce se ocupau cu restaurarea monumentelor

  Mai multe percheziţii au avut loc miercuri, 26 septembrie, în Maramureş şi Bucureşti, iar, potrivit Poliţiei Capitalei, ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor au pus în executare 14 autorizaţii de perchezitţie şi 13 mandate de aducere, precizează portalul de ştiri eMaramureş. 

  Percheziţiile au fost dispuse în urma cercetărilor efectuate de politişti din Capitală, într-un dosar penal ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice – în formă continuată şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice – în formă continuată. 
   
  În cadrul acestui dosar sunt cercetaţi 9 suspecţi, au precizat oamenii legii, fără să ofere alte detalii. 
   
  Potrivit unor informaţii pe surse, percheziţiile au avut loc la firme care se ocupă de restaurări, vizate fiind Axa Reconst din Sighetu Marmaţiei - administrată de Vasile Birlea, fratele senatorului Gheorghe Mihai Birlea, Taina Lemnului din Deseşti - administrată de Vasile Pop, şi Rustic Baia Mare - administrata de Cornel Cusner. 
   
  Printre cei care au fost duşi la poliţie se află şi fratele senatorului Gheorghe Mihai Birlea, Vasile, care a fost transferat la Bucureşti pentru audieri. 
• Saga Ansamblului rupestru de la Murfatlar

  În opinia majorităţii specialiştilor arheologi, Ansamblul rupestru de la Murfatlar conţine prima biserică şi primele chili ale unei mănăstiri de pe teritoriul României – element de referinţă pentru viaţa creştină şi pentru continuitatea populaţiei autohtone din Dobrogea.

  Situl a fost inclus, în martie 1991, pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, iar, de atunci, nu au mai fost întreprinse, din păcate, niciun fel de măsuri /acţiuni pentru promovarea obiectivului.

  Aşa cum arată în prezent, Ansamblul rupestru nu se mai încadrează în normele aferente de menţinere în această listă din cauza deficienţelor asociate procesului de conservare şi consolidare care au condus la degradarea ireversibilă a complexului.