Patrimoniul mobil

• Biblioteca Academiei Române - abuzuri, ilegalităţi şi deturnare de fonduri?

  Vă aducem în atenţie date şocante primite pe adresa redacţiei cu privire la activităţi derulate în cadrul uneia dintre cele mai valoroase instituţii ale statului, din prisma importanţei pe care o au bunurile gestionate la nivelul acesteia pentru cultura poporului român. Rămâne în responsabilitatea autorităţilor să verifice veridicitatea acestora, însă este imperativ ca, în cazul în care situaţia se dovedeşte a fi reală, să fie luate măsuri!

   

• Patrimoniul mobil – muzee și colecții

  1. - Legea nr. 79 / 1993 pentru aderarea României la Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la Paris la 14 noiembrie 1970.
  
  2. - Legea nr. 149/1997 pentru ratificarea Convenției UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la 24 iunie 1995.
  
  3. - Legea nr. 182 / 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil – republicată, cu modificările și completările ulterioare.
  
  4. - Legea nr. 311 / 2003 a muzeelor și colecțiilor publice – republicată, cu modificările ulterioare.
  
  5. - Regulamentul (CE) nr. 116 / 2009 privind exportul bunurilor culturale.
  
  6. - Regulamentul (CEE) Nr. 752 / 93 privind dispozițiile de aplicare a regulamentului (CEE). 3911 / 92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale.
  
  7. - Ordonanța nr. 44 / 2000 referitoare la unele măsuri privind asigurarea bunurilor culturale mobile exportate temporar – republicată.
  
  8. - Hotărârea Guvernului nr. 1221 / 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea certificatului de garanție guvernamentală.
  
  9. - Hotărârea Guvernului nr. 1420 / 2003 pentru aprobarea Normelor privind comerțul cu bunuri culturale mobile, cu modificările și completările ulterioare.
  
  10. - Hotărârea Guvernului nr. 1546 / 2003 pentru aprobarea Normelor de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.
  
  11. - Hotărârea Guvernului nr. 518 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile, cu modificările și completările ulterioare.
  
  12. - Hotărârea Guvernului nr. 886 / 2008 pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile.
  
  13. - Hotărârea Guvernului nr. 216 / 2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor și a atelierelor de conservare și restaurare, cu modificările și completările ulterioare.

• Slatina, un amfiteatru abandonat

  În martie 2026, a fost lansată cartea ”Străzile Slatinei – Istorie universală”, o mult așteptată cunoaștere pentru toți iubitorii de patrimoniu ai acestei țări.

  Aceasta a fost tipărită cu sprijinul financiar al Consiliului Local Slatina, conform surselor media, însă întrebarea pe care ne-o putem pune ca cetățeni este: Ce facem totuși cu grija afișată în cuvinte față de acest patrimoniu național? Ce a făcut Direcția Județeană de Cultură Olt din 2005 (moment în care încă mai locuiau cetățeni în centrul istoric al orașului) pentru a prezerva, asigura stabiliatea și pentru a valorifica turistic valorile moștenite, atât cele desemnate ”monument istoric”, cât și celelalte alăturate și care merită același podium? De ce această este abandonată?

  Poate Ministerul Culturii și Consiliul Local Slatina ar trebui să ne răspundă pentru că prea mulți ani au trecut de când centrul istoric este abandonat și într-o stare avansată de degradare.

  Slatina – impresionantă prin clădirile extraordinare care veghează centrul vechi, însă, uitate de administrație, cu geamuri sparte, bucăți din construcție și cariatide rupte, care nici nu se mai disting, afișe care arată parcă o urmă de activitate a unor avocați sau notari, probabil birouri abandonate, intervenții neadecvate – rămâne o comoară nevalorificată.

  Nemulțumirea este și mai mare pentru cetățeni în contextul în care, paradoxal, între toate clădirile triste și uitate de populație, răsare pe strada Lipscani singura clădire aranjată – tocmai principala instituție publică de cultură din județul Olt, ”Centrul Județean de Cultură și Artă Olt”, care este în subordinea Consiliului Județean. În plus, singurele lucrări cunoscute în această zonă sunt din anii 2013-2014, când administrația a finanțat lucrări de canalizare și de iluminat public.

  Poate vom avea și o atenție financiară îndreptată aici, în Slatina.

  Vă lăsăm câteva poze, realizate în octombrie 2025, cu aceste clădiri minunate.