“Casa 324”, monument istoric, înregistrat pe Lista Monumentelor Istorice sub codul AB-II-m-B-00280, se află în curs de reabilitare. Acesta face parte din Peisajul Minier Istoric Roşia Montană,...
Pentru tine În mine zace pământ românesc, Oriunde mă aflu, emoţii trezesc, Am pâine şi sare cuprinse-n broderie Pe guler port timpul ţesut cu mândrie.
În localitatea Brăila se află Moara Violatos, clădire care cândva simboliza avandarga industrială a României. A fost construită în 1896 fiind certificată, la acea vreme, drept cea mai modernă moară...
Situat pe malul Mării Negre, Palatul Regal din Mamaia este un simbol al vremurilor de altădată, când opulența și eleganța defineau litoralul românesc. Construit la începutul secolului al XX-lea...
Situat în localitatea Tăcuța din județul Vaslui, Conacul Sturdza reprezintă un exemplu de patrimoniu istoric și arhitectural lăsat pradă uitării. Deși cândva impunător, astăzi conacul este într-o...
Pe strada Smârdan nr. 39, din Centrul Istoric, o casă în care s-a semnat istoria Principatelor Unite s-a transformat în adevărată ruină. Este vorba de fostul Hotel Concordia, unde în urmă cu 158 de ani, în seara de 23 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a devenit domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti.
Aflată pe lista monumentelor istorice din Municipiul București, la nr. crt.91, cu codul LMI 2004: B-I-s-A-17884 UT, Mănăstirea Chiajna a ajuns o ruină îngropată sub gunoaie.
Construcția ei a început în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi a fost terminată în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790).
La ea au lucrat meșterii care au înălțat odinioara conacul Văcăreștilor, de lângă Târgoviște, astăzi și el aflat în ruină.
Mănăstirea și-a luat numele de la o moșie a celebrei Doamne Chiajna, soția lui Mircea Vodă.
A fost construită în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru acea vreme: 43 metri lungime și 18 înălțime, ziduri groase de 1 și 2 metri.
Au fost cândva locul în care s-a scris istoria. Astăzi sunt ruine. Mai mult, un pericol pentru trecători. Monumentele istorice se prăbuşesc fără ca autorităţile locale să facă ceva. Tencuiala cade, ţiglele zboară, iar cărămizile sunt furate una câte una.
Biserica "Sf. Ecaterina", un monument istoric din Capitală, deserveşte ca paraclis al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Patriarhul Justinian".
Aici a existat o biserică de mănăstire, mai veche, ridicată de Ivasco Golescu, (mare vornic între 1574 - 1583).
Într-un document scris la 17 aug. 1596 acesta este amintit că "cel dintâi ctitor scris în sfântul pomelnic".
Cu toate că mănăstirea a fost începută în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1574-1577) şi terminată în timpul domniei fiului acestuia Mihnea Turcitul (1577-1583) prima menţiune documentară este din 5 iulie 1589.
După zidire a funcţionat ca metoc al Mănăstirii "Sf. Ecaterina" din Muntele Sinai.
După retragerea trupelor turceşti ale lui Sinan-pasa, în 1595, Pană vistierul o repară, devenind astfel al doilea ctitor al lăcaşului.
La 1775-1782 doamna Ecaterina Ipsilanti a ridicat un han în apropierea mănăstirii, care mai târziu a fost incendiat şi avariat, apoi dărâmat la 1862 (de aici confuzia ca Mănăstirea ar fi fost ridicată de Ecaterina Ipsilanti).
Biserica este arsă de oştile lui Gabriel Bathory în 1611 şi este din nou reparată de urmaşii ctitorilor.
Sospatrimoniu.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.