Vineri, 24 Decembrie 2010 16:14

Opera Naţională, între corpul de balet şi Corpul de Control

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cei trei tenori, Domingo, Carreras, Pavarotti.În uvertură, se cîntă pe note mari

Domnul Cătălin Ionescu lucrează lîngă Parcul Operei, adică la Opera Naţională din Bucureşti, unde ocupă locul de director.

Un director uns cu toate alifiile.

Aşa se spune, nu? Şi, mai ales, în relaţii bune cu cei de deasupra, de la Ministerul Culturii, care-l cam ţin în braţe.

Din nefericire pentru el, după ­sin­uciderea sopranei Roxana Briban, Ministerul Culturii a făcut un mic pas ­înapoi. Mic pentru minister, cam deranjant de mare pentru director.


La evaluarea finală, Cătălin Ionescu a primit doar 8,95 în loc de 9. Adică va da din nou concurs, ca să fie reinstalat, cu acte în regulă, la cîrma instituţiei pe care de cinci ani încoace o joacă în fel şi chip, întorcînd-o cu susul în jos. Pînă acum, notele la evaluările anuale au crescut direct proporţional cu ilegalităţile constatate de controalele Curţii de Conturi şi ale Corpului de Control al ministerului: 9,27 pentru 2008, 9,75 pentru 2009. Sigur, notele au fost mari pentru că domnul Cătălin Ionescu are tot felul de calităţi, unele ascunse, desigur, dar şi pentru că din comisiile de evaluare au făcut parte colaboratori apropiaţi, plătiţi cu contracte grase…

Un Moş Crăciun care mai mult ia, nu dăruieşte

Carmen Croitoru, membră în comisie (şi, în 2010, secretara Comisiei pentru Evaluarea Finală), a avut contract de circa 15.000 de euro ca autoare a scenariului Scrisori pentru Moş Crăciun. Tot ei i s-a plătit şi „conceptul de spectacol“, prin SRL-ul SC Communication Cultural (după cum reiese din anunţul publicitar apărut în presă şi pe site-ul ONB.). Opera a mai plătit regia, scenografia, coregrafia, interpreţii (fiica minoră a scenaristei a avut contract de mii de euro). Aşadar, un spectacol costisitor care nu prea apare în scripte, fiind menţionat abia în raportul final. Raport care la pagina 40 îi acordă un buget de 600 de lei, pentru ca la pagina 55 să-l scadă la 265. Dacă-l mai pomenea o dată reieşea că artiştii au lucrat pe gratis! Colaboratoare constantă a ONB în ultimii cinci ani, în nume propriu şi prin SRL-ul său, Carmen Croitoru este citată în raportul Corpului de Control al Ministerului Culturii (pct. 3.10, paginile 46-48) pentru atribuire dubioasă de contract de 29.900 de euro, cu multiple încălcări ale legislaţiei. În 2010 şi-a dorit un tun similar. Că doar domnul Cătălin Ionescu avea nevoie, din nou, de evaluare! Pentru că a refuzat să întocmeas­că referatul de necesitate, Directoarea Serviciului Imagine a părăsit Opera. Ceea ce e deja normal pentru instituţia care în cinci ani a schimbat 14 (paisprezece) directori şi şase şefi de serviciu!

Studioul experimental de operă, balet şi bune maniere financiare

Studioul Experimental de Operă şi Balet a funcţionat cu succes înainte de 2001 sub o altă denumire, fiind finanţat din bugetul general al Operei şi fără schemă de personal separată. Era chiar un loc în care se mai şi experimenta artistic, nu ca acum, cînd se experimentează multe formule financiare. Redeschiderea, în 2006, cu buget şi schemă de personal separate, a însemnat salarii suplimentare pentru persoane deja angajate în ONB, noi angajări şi sumedenie de contracte externe. Premiere de cameră, cu montări minimaliste, fără priză la public, au primit fraudulos bugete uriaşe. Decebalo, balet de cameră, cu 4-5 personaje şi mini-grup cameral, prima premieră a SEOB, raportat în 2006 ca spectacol mare, cu buget de 551.161 de lei, pentru patru reprezentaţii a 155 de spectatori (p. 131), devine proiect Mic la p. 134, dar tot cu sume ciudate: în 2007, 24.587 de lei pentru un singur spectacol cu 128 de spectatori, în 2008, 115.600 de lei, pentru trei spectacole. Total de 690.748 lei! Aproape 7 miliarde de lei vechi pentru opt reprezentaţii ale unei montări ratate. Prin comparaţie, în 2010, o montare de mare amploare ca Evgheni Oneghin a costat 846.342 de lei! Concertul-spectacol cameral Pyram şi Thysbe, raportat cu 192.490 de lei (ba pentru un spectacol la p. 104, ba pentru patru la p. 134), a mai costat 70.490 pentru un spectacol la Sibiu (p. 53) şi 92.000 pentru unul la Miercurea Ciuc (p. 104). Dar coproducţia a fost raportată şi de Teatrul de Operetă (sala mică, unde s-a jucat premiera), cu 90.000 lei. Un concert-spectacol cu puţine personaje şi doar patru reprezentaţii, bugetat cu peste 3 miliarde şi jumătate de lei vechi. Mini-producţii cu 40-60 de spectatori, jucate de patru-cinci ori, au costat între cinci şi şapte miliarde de lei vechi. În 2007, Logodna şi Lecţia, cu ­cîţi­va balerini şi trei cîntăreţi, raportat (la pp. 110 şi 137) cu un spectacol, dar cu 1.132 de spectatori (deşi sala Operei are doar 800 de locuri!) a costat 197.640 de lei noi. Şi exemplele ar putea continua, dar ne e teamă c-a-nnopta!

Sursa: Catavencu.

Citit 2401 ori Ultima modificare Vineri, 02 Mai 2014 14:30

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.