Istoric
Situat pe strada Ioan Zalomit nr.12 din Bucureşti, imobilul cu volumetrie fermecătoare şi caracter impozant pare a fi un conac boieresc datorită stilului neo-românesc în care a fost construit. Planul casei datează din anul 1911, însă nu există date cu privire la primul proprietar al clădirii.
În anul 1923, clădirea a intrat în posesia lui Istrate Micescu (22.05.1881 - 22.05.1951) , unul dintre cei mai mari avocaţi români, profesor universitar şi ministru al Afacerilor Străine (în guvernarea Goga-Cuza, până în 10.02.1938; ulterior, a primit misiunea de a elabora noua Constituţie, prin care Regele Carol al II-lea instaura dictatura în România) şi de justiţie (în Guvernul Gheorghe Tătărescu/ 24.11.1939 - 10.05.1940).
Juristul Istrate Micescu l-a angajat pe arhitectul Edmond van Saanen Algi (co-autor al proiectului Palatului Telefoanelor din Bucureşti) pentru amenajarea imobilului conform preferinţelor ilustrului avocat.
Istoricul Costin Zamfir meţiona că arhitectul Edmond van Saanen Algi a transformat casa într-o clădire somptuoasă, proiectând camera copilului în turn, terasele exterioare şi intrarea în stil italian.
“Povestea spune că aştepta ca cei peste o sută de invitaţi să se strângă în holul mare, iar el cobora pe scara aceea extraordinară şi ţinea discursuri politice. Avea serate în care venea toată lumea bună a Bucureştiului, era conectat cu toate personalităţile zilei” (Istoricul Costin Zamfir).
În anul 1945, a fost confiscată de stat, iar în intervalul 1959 - 2014, în vila avocatului Istrate Micescu, şi-a desfăşurat activitatea Biblioteca Pedagogică Naţională.
Clasificarea/ încadrarea imobilului drept monument istoric poate salva valoarea patrimonială a acestuia
Cea mai mare şi importantă bibliotecă personală din Bucureşti (peste 30.000 de volume, legate cu piele) se afla în Casa lui Istrate Micescu, fiind realizată de Daniel Renard (arhitect romând şi reprezentant al stilului Art Nouveau în România, proiectantul Cazinoului din Constanţa), din lemn de tei fiert, în perioada 1931 - 1932.
Proiectată în stilul neo-românesc, biblioteca avea capitelurile coloanelor de marmură (pentru capul capitelurilor a fost model soţia lui Istrate Micescu), decorate cu simbolul Justiţiei, Balanţa, şi cu chipul zeiţei Themis. Soba centrală este de ispiraţie transilvăneană.
În prezent, casa nu este conectată la curent electric şi este într-o continuă stare de degradare, iar actualul proprietar (nepoata lui Istrate Micescu) nu dispune de resurse financiare pentru reabilitarea imobilului.
Deşi nu figurează pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, Casa Micescu este un monument istoric şi arhitectural de mare valoare, reprezentativ pentru patrimoniul cultural, motiv pentru care ar trebui recunoscut şi tratat ca atare de către specialişti şi autorităţile în domeniu.
