Seaca Muşeteşti, astăzi biserică de mir, cea mai veche mănăstire din judeţul Olt (din care mai există biserica şi câteva elemente din vechea fortificaţie) primul document la care se face referire la aceasta datând din anul 1512, se află într-o stare avansată de degradare. În interior regăsim vechea pictură, păstrată în forma originală pe anumite porţiuni ale bisericii. Pentru a putea fi vizitat, lăcaşul de cult necesită consolidarea clădirii, precum şi refacerea interiorului.
Pe vremuri mănăstirea Seaca Muşeteşti putea fi comparată cu mănăstirea Cozia sau Govora.
Tot în judeţul Olt, Biserica „Sfinţii Voievozi” aparţinând Mănăstirii Hotărani, monument istoric de factură ecleziastică, se regăseşte într-o stare precară de conservare.
Tencuieli desprinse pe suprafeţe mari, picturile exterioare distruse de intemperii, picturi interioare grav afectate, părţi mari de zidărie căzute îndeosebi în zona fundaţiei şi a acoperişului - aceasta este imaginea dezolantă care îi întâmpină pe cei care ar dori să vadă unul dintre reperele importante ale istoriei creştinismului din zona Olteniei, Mănăstirea Hotărani.
Ctitorit în anul 1588 de vornicul Mitrea (mare dregător al Ţării Româneşti din acea vreme) şi soţia sa Neaga, ansamblul monahal de la Hotărani a fost construit pe ruinele unui sat roman, suburbie a oraşului antic Romula şi a avut parte de un destin zbuciumat. Jefuit de turci în anul 1612, ansamblul a fost refăcut un secol mai târziu, prilej cu care i-a fost ataşat şi un puternic turn-clopotniţă cu trei etaje din care se putea supraveghea cu uşurinţă Valea Oltului, căpătând astfel şi un rol strategic în protecţia populaţiei din zonă. Afectată în mai multe rânduri de jafurile hoardelor de prădători turci şi tătari, dar şi de un incendiu devastator în 1801, mănăstirea Hotărani a renăscut de fiecare dată, prin grija oamenilor, fie ei potentaţi ai vremii, sau simpli locuitori din zonă, înfruntând cu demnitate trecerea timpului până în zilele noastre... În prezent, din puternicul zid de cărămidă care înconjura aşezământul au mai rămas doar urme, iar turnul-clopotniţă şi biserica (în care mai pot fi încă văzute picturi murale executate în 1840, dar şi unul dintre cele mai vechi pridvoare de zid) se află într-o avansată stare de degradare, fiind nevoie încă o dată de intervenţia salvatoare a oamenilor.
De asemenea, mănăstirea Călui, din comuna omonimă, are nevoie de consolidarea şi restaurarea zidurilor de incintă precum şi a turnului clopotniţei. Monumentul nu este pus în valoare nefiind inclus într-un circuit turistic.
Aşezământul monahal, înconjurat de un puternic zid de cărămidă a fost întemeiat între anii 1516 - 1521 în timpul domniei lui Neagoe Basarab.
La mănăstirea Călui a fost înmormântat în pronaosul bisericii, în anul 1608, Preda Buzescu, mare ban al Craiovei, iar în anul 1610 Radu Buzescu.
Restaurate şi apoi vizitate de turişti, mănăstirile ar fi mărturii vii ale valorilor româneşti.
Dacă alţii ar avea în faţa lor istoria reală, reprezentativă, grăitoare vie şi palpabilă precum avem noi, putem fi siguri că ar reuşi să facă invidios pe oricine şi ar captiva prin modul cum îşi prezintă monumentele, patrimoniul, vestigiile care stau mărturie despre cine suntem şi de unde venim.
