O altă clădire monument-istoric de șase etaje, situată pe Bd. Nicolae Bălcescu, la doi pași de Piața Universității, a devenit moloz cu acordul Municipalității.

Imobilul a început să fie demolat în luna iulie a acestui an, procesul efectuându-se în baza unei autorizații de „demolare în vederea reconstruirii” eliberată de Primăria Municipiului București, scrie b365.ro.

Clădirea a fost construită în 1940 și avea o înălțime de 6 etaje și o suprafață de circa 5.000 de metri pătrați.

Curtea de Apel din Cluj a anulat la sfârșitul săptămânii trecute Hotărarea prin care Consiliul General al Municipiului București a aprobat în 2006 proiectul Diametralei Buzești-Berzei-Uranus și autorizația dată de municipalitate în 2009 pentru două segmente din drum: Calea Victoriei-Occidentului și Calea Plevnei -Dinicu Golescu, potrivit Asociației Salvați Bucureștiul, citată de Hotnews.

În baza hotărârii de Consiliu General din 2006 au fost demolate 90 de case, printre care și clădiri monument istoric și au fost expropriate circa 1000 de persoane.

Moda demolărilor de week-end continuă, două clădiri construite în 1895 și una în 1920 de pe str. Christian Tell, zona Piata Amzei, fiind demolate week-end-ul trecut, scrie HotNews.

Din cea mai valoroasă clădire a rămas doar un perete și rândul de camere din spatele acestuia. Beneficiarul este firma Romtal Invest, iar firma de arhitectură care face proiectul de demolare este Imoplan.

Potrivit unui studiu istoric făcut de Ordinul Arhitecților București, clădirile aveau o valoare excepțională și ar fi trebuit să capete statutul de monument istoric.

Pasaj Piața Presei LiberePrimăria Capitalei va construi în Pieţa Presei Libere pasaje rutiere subterane, pasaje pietonale, iar în centru va amenaja o "curte de lumină descoperită", scrie B365.ro.

"Zona centrală a pasajului pietonal nu va fi acoperită. În pasaj vor fi plantaţi copaci şi spaţiu verde. Va fi o zonă de relaxare cu bănci şi spaţiu verde, dar mai jos, sub nivelul străzii. Nici în laterale pasajul nu va fi acoperit decât parţial, iar multe zone vor rămâne neacoperite, sub cerul liber", a explicat pentru B365.ro, Dorin Ștefan, arhitectul care a realizat proiectul Pasajului de la Piaţa Presei Libere.

În zona pieţei, pasajul pietonal va fi construit deasupra celui rutier.

Blocuri-turn cu zeci de etaje, în zone cu locuințe de maximum un etaj, clădiri de patrimoniu demolate pe şest de proprietari, doar pentru că valoarea terenurilor de sub ele e mai mare decât valoarea istorică.

Planuri de urbanism care încalcă flagrant prevederile generale urbanistice ale oraşului, aprobate de primari şi de consilierii municipali, retrocedarea unor suprafeţe mari din parcuri, pe care noii proprietari se grăbesc să le betoneze.

Toate acestea arată dezastrul urbanistic din Capitală.

În 1869, Principatele Române Unite aveau deja un nou domnitor, în persoana lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care îl înlocuise cu trei ani înainte pe Alexandru Ioan I (Cuza).

În capătul Podului de Pământ (actuală Calea Plevnei), Erhard Luther, prieten protestant al Domnitorului şi afacerist din Imperiul German, avea să ridice primele clădiri ale fabricii române de bere care îi purta numele.

După 1881 şi ridicarea României la Rang de Regat, Erhard Luther a primit de la M. S. Regele Carol I, pentru fabrica pe care o administra, titlul de "Furnizor al Curţii Regale a României".

La nivelul anilor 1870-1890, fabrica era lider de piață. Pe poziția secundă se afla Fabrica de Bere „Oppler” (ulterior GIB), tot de origine germană.

Construcția liniei Filaret-Giurgiu a fost concesionată la 13 septembrie 1865 societății engleze J.T. Barkley J. Staniforth. 

Lucrările la terasament au început în anul 1867. În 1868 au sosit în portul Giurgiu primele două locomotive, iar în 1869 a fost construită gara Filaret.

În ziua 7 septembrie 1869, din gara Filaret a plecat primul tren, ce l-a avut ca pasager pe însuşi Principele Carol, care şi-a putut îndeplini astfel cuvântul dat în faţa tuturor supuşilor săi: acela de a nu-şi părăsi ţara până când nu va putea utiliza „întâiul drum de fier românesc“.

Construit în anii 1891-1892, după planurile arhitectului George Mandrea, pentru supravegherea și anunțarea apariției incendiilor în București, dar și pentru intervenții, dispunând inițial de un important rezervor de apă și de pompe de incendiu.

Într-o primă variantă a proiectului clădirea avea un aspect mai greoi cu ziduri masive pentru susținerea greutății rezervorului de apă de cca 720 m.c.

În versiunea realizată arhitectul a operat subțierea pereților rezultând 16 pilastri adosați care preiau sarcina rezervorului.

Pagina 6 din 10