Fără un plan de cheluire a banilor publici și fără un criteriu de calitate, Centenarul Marii Uniri a devenit pretextul perfect pentru cheltuieli excentrice din partea autorităților.

Având pe mână un buget alocat de aproape 150 de milioane de lei, Ministerul Culturii nu ezită să gireze orice proiect ce serbează existenţa de 100 de ani a României. Astfel sărbătoarea care ar fi trebuit să le amintească românilor despre cel mai important moment din istoria naţională s-a transformat într-un bâlci continuu plătit din banii românilor.

Iar pe lângă banii veniţi de la Guvernului României, primarii se grăbesc şi ei să-şi pună numele lângă Centenar.

Din antichitate şi până în contemporaneitate, trecând prin Evul Mediu, Renaştere şi Epoca Modernă, monumentele de for public au avut menirea de a satisface demosul. Arta plastică monumentală contribuie la modelarea spaţiului identitar colectiv.

Pentru a inspira sentimente precum patriotism ori demnitate naţională, este nevoie însă de o condiţie esenţială, dincolo de cea intrinsecă a calităţii actului artistic: relevanţa pentru identitatea naţională. În anul Centenarului Marii Uniri, raportarea la origini, tradiţie şi valori este cu atât mai importantă.

Dacă ne referim la numărul de monumente de for public inaugurate în municipiul Bucureşti, după 1990, o concluzie se impune de la sine: toţi edilii Capitalei, într-o măsură mai mare sau mai mică, au dat dovadă de o adevărată slăbiciune pentru artă. Lansată de nobilul roman Gaius Mecenas, în urmă cu mai bine de două milenii, filantropia frumosului a găsit un teren fertil pe malurile Dâmboviţei. Cu singura diferenţă că mecenatul urmaşilor Romei nu mai este finanţat din averea personală, ci din fonduri publice.

Sute de oameni au ieși în stradă în București și Cluj pentru a manifesta față de decizia Guvernului de a cere suspendarea procedurii de includere a Roşiei Montana în UNESCO. Executivul și-a motivat decizia prin faptul că procesul cu Gabriel Resources nu s-a terminat şi că această companie cere despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari pentru blocarea proiectului minier.

Mai mulți deputați PSD au depus un proiect de lege prin care elimină din Legea construcțiilor prevederea potrivit căreia realizarea de lucrări de construcții sau consolidare fără autorizație asupra monumentelor istorice este infracțiune, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.

În expunerea de motive, semnată de deputații Florin Iordache și Ion Călin, se face referire la "decongestionarea instanțelor", având în vedere că aceste fapte ajung oricum să fie sancționate doar cu amendă "în proporție de 99%", dar și la cazurile de cetățeni care au vrut să își asfalteze un drum și li s-a întocmit dosar penal.

La trei luni de când am intrat în anul Centenar și de când în România ar fi trebui să se desfășoare deja activități care să aniverseze Marea Unire, Ministerul Culturii anulează proiecte și demite angajați, încercând să justifice incapacitatea de a manageria acest eveniment prin faptul că Centenarul se desfășoara până în 2023.

De asemenea, ministrul Culturii, George Ivașcu, îndeamnă persoanele care au proiecte eligibile să le depună cât mai repede, pentru că "banii, daca îi cheltuim, și mâine, e perfect".

Biserica "Sf. Nicolae” – Rebegești este un prețios monument istoric, având aprope 350 de ani și trecând prin clipe grele în secolul trecut. Preotul de aici cere bani pentru a o repicta.

Localnicii se tem însă că aceasta este doar o încercare de a se spoi monumentul, existând însă riscul ca anumite lucrări efectuate necorespunzător să strice acest lăcaș.

În ziua de azi, în România, se discută mult despre importanţa patrimoniului cultural naţional şi despre necesitatea protejării şi punerii în valoare a acestuia, lucru perfect normal şi necesar. Patrimoniul naţional este zestrea cea mai de preţ a românilor, este componenta cu cel mai mare aport în justificarea originilor, în definirea noastră ca neam, în păstrarea unei amintiri vii a trecutului.

Cu toatea acestea, de-a lungul timpului, au fost canalizate destul de puţine eforturi către această direcţie şi, deşi în teorie patrimoniul naţional este protejat de o mulţime de legi şi reglementări, în realitate acesta se degradează continuu, fapt care la un moment dat poate avea ca efect pierderea iremediabilă a unei părţi importante din trecutul nostru.

În 10 ani vom avea un București izolat termic aproape complet, spoit în culori stridente, iar identitatea orașului, reprezentată de clădirile vechi valoroase, se va dilua până în punctul în care n-o să mai recunoaștem stilurile de arhitectură sau când au fost construite clădirile, se arată într-o predicție a celor de la rezistenta.net.

Pagina 2 din 10