O altă statistică, cea a artiştilor al căror talent a convins comisiile de specialişti şi angajaţi ai municipalităţii să le finanţeze concepţiile artistice, te conduce, de asemenea, la o concluzie: sfidând legile teoriei probabilităţilor, aceleaşi nume de sculptori, dintr-o listă nefiresc de scurtă, se regăsesc printre câştigătorii contractelor publice. Greu de crezut că geniul s-a întruchipat în numai câţiva creatori sexa ori septagenari.
Firea atrasă de artă şi caracterul generos l-au determinat pe Mecena să susţină material artiştii vremii, personalităţi precum poeţii Vergiliu şi Horaţiu datorându-şi în mare măsură faima şi existenţa, stipendiilor lui Mecena. În zilele noastre alocările de la bugetul municipalităţii pentru monumentele de for public, gestionate de mai puţin celebrii "patroni ai artelor" Florin Necula, Traian Radu Negrei, George Marius Vîrlan ori Oana Valeria Zaharia (ocupanţi ai poziţiei de director general al Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, în ultima decadă), susţin, de o manieră similară, oameni de cultură emanaţi de plaiurile mioritice, precum sculptorii Ioan Bolborea, Florin Codre ori Mihai Buculei.
Din nefericire pentru bucureşteni, impostura ce a acaparat tot mai mult teren în societatea post-decembristă a lăsat amprente adânci şi în domeniul artei monumentale. Ignorând faptul că monumentul de for public reprezintă cartea de vizită a unui popor, miniştrii succesivi ai Culturii şi edilii Capitalei au girat şi, în unele cazuri au susţinut - din lipsă de pricepere, după unii, ori cointeresaţi, după alţii - concepte artistice controversate.
Promovat de factori cu putere de decizie în materie, kitsch-ul a populat peisajul urban cu lucrări de artă cum rar întâlneşti în alte capitale europene. Rând pe rând, ca urmare a unor proceduri de achiziţie publică netransparente ori în cadrul cărora s-a mimat un cadru concurenţial (corupţia nu pare a fi ocolit arta), Piaţa Palatului ("maidanul cu statui", în descrierea directorului Muzeului Naţional de Artă Contemporană, Mihai Oroveanu) şi alte spaţii simbolice pentru memoria colectivă s-au "îmbogăţit" cu monumente de for public de o calitate artistică îndoielnică. În cheia făcutului haz de necaz, cârcotaşii - evident, lipsiţi de rafinament artistic - au atribuit porecle ce vorbesc de la sine despre talentul autorilor unor "capodopere", precum: "Cartoful tras în ţeapă" ori "Scobitoarea cu măslină" ("Memorialul Renaşterii", dedicat eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989), "Chelnerul" (statuia lui Charles de Gaulle), "Nasturele" ("Crucea Secolului") etc.
Un Hefaistos modern
Originile artei metalurgiei sunt legate de numele lui Hefaistos, făurarul zeilor, născut, potrivit lui Homer, lângă "cataractele Istrului" (Dunărea la vărsare). Dacă naşterea lui Hefaistos pe teritoriul Daciei este o legendă, originea hunedoreană a unuia din avatarurile sale contemporane, făuritorul în bronz Ioan Bolborea, este o certitudine.
Spre deosebire de zeul sculptorilor, şchiop din naştere, cel mai important monumentalist al neamului (în propria-i percepţie), ce şi-a pus măiestria în slujba binelui public la tarife deloc modice, şchioapătă la capitolul moralitate.
Artistul plastic Ioan Bolborea, pentru apropiaţi Gioni, confirmă proverbul potrivit căruia meseria (de sculptor) este brăţară de aur (dacă eşti agreat de responsabilii politicilor culturale). "Sculptorul care vrea să pună ordine în haos", în descrierea unei cronici culturale măgulitoare, pare mai degrabă a fi contribuit la răspândirea haosului în sculptura monumentală destinată bucureştenilor, sub ochii autorităţilor publice.
Lui Ioan Bolborea capitalismul i-a adus şansa de a dobândi propria făurărie - turnătoria de bronz din Săbăreni - ce îi conferă un monopol preţios. Că este favorizat de şansă o dovedesc şi favorurile de care a beneficiat/beneficiază din partea fostului ministru al Culturii, Răzvan Theodorescu, astăzi preşedinte al Comisiei Centenar a municipiului Bucureşti şi a administratorilor succesivi ai treburilor publice, ce împărtăşesc afinităţile artistice (şi nu numai) ale academicianului.
Numai în ultimul deceniu, Bolborea, răsfăţat al concursurilor de soluţii pentru monumente de for public, la care este, adesea, singurul invitat, a beneficiat din partea ministerului de resort şi a municipalităţii de contracte a căror valoarea însumată depăşeşte 3 milioane de euro. Mintea şi turnătoria sa nu contenesc să ne îmbogăţească (spiritual) şi să îl îmbogăţească (material) cu opere de artă ce sfidează esteticul.
În 1999, spre exemplu, Ministerul Culturii i-a încredinţat realizarea "Monumentului Infanteriei Române". Ansamblul monumental (12 metri înălţime) a fost amplasat în Parcul Kisellef, pe locul în care, în anii interbelici, a fost inaugurat un monument al infanteristului realizat de Ion Jalea, dezasamblat în 1939 şi dispărut în împrejurări necunoscute. Actualul monument, susţin specialiştii, este net inferior din punct de vedere artistic (în ceea ce priveşte coerenţa, echilibrul şi raporturile armonice între părţi) celui realizat numai cu mâna dreaptă de către sculptorul Jalea (stânga pierzând-o în luptă, în Primul Război Mondial).
În anii ce au urmat, Ioan Bolborea a fost ocupat să aducă simboluri evocatoare în forurile publice din Piteşti, Orăştie, Alba Iulia, Arad ori Slatina, în circumstanţe mai mult sau mai puţin controversate, asupra cărora nu zăbovim din lipsă de spaţiu. Începând cu anul 2003 însă, Capitala va beneficia de întreaga sa energie creatoare.
Artă la kilogram
Pentru deja celebra "Căruţă cu paiaţe", din faţa Teatrului Naţional "Ion Luca Caragiale", Ministerul Culturii şi municipalitatea au plătit "o căruţă de bani" (5,5 milioane lei). Botezat de către Răzvan Theodorescu, unul din protectorii artistului, "Caragealiana", grupul statuar de 7 metri înălţime şi peste 25 de tone îl înfăţişează pe Ion Luca Caragiale, turnat în bronz platinat, admirând 16 dintre cele mai reuşite personaje ale operelor sale.
În 2016, la 6 ani de la inaugurare, alţi decidenţi ai administraţiei bucureştene au alocat aceluiaşi sculptor 458.000 lei pentru "remodelarea artistică a platformei suport şi recondiţionarea ansamblului statuar".
Determinarea municipalităţii de a stoarce întreaga energie creatoare a lui Ioan Bolborea şi, reciproc, a maestrului de a-i vlăgui bugetul, s-a accentuat începând cu mandatul de edil al doctorului Oprescu.
În mai 2008, Administraţia Monumentelor i-a atribuit realizarea lucrării de artă "Vioara Spartă", pentru 2,9 milioane lei. Pornind de la o schiţă de 20 de centimetri a artistei italiene Domenica Regazzoni, Bolborea a realizat o vioară de bronz de ... 5 metri şi 7 tone, pe care pasionaţii de frumos o pot admira în laterala spitalului Colţea. Pentru responsabilii instituţiei care gestionează monumentele de for public din Capitală, unitatea de măsură a artei este, judecând după "realizările" de la înfiinţare până în prezent, kilogramul.
Doi ani mai târziu acelaşi comanditar i-a încredinţat lui Bolborea, prin negociere fără anunţ de participare, pe considerentul că "lucrările pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive artistice", transpunerea în bronz a unei statui reprezentându-l pe Alexandru Ioan Cuza şi reconstrucţia monumentului dedicat lui Lascăr Catargiu (parţial distrus în anii regimului comunist). Suma alocată: 4,75 milioane de lei. În doar 6 luni, două noi monumente de for public (de 4, respectiv 3 metri înălţime), vor fi inaugurate în Capitală. Domnitorul Principatelor Unite, înfăţişat cu o mână pe Constituţie şi alta pe spadă, veghează la intrarea în parcul ce îi poartă numele, din sectorul 3. La jumătatea distanţei dintre Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei, ochii personalităţii care a ocupat,de patru ori, demnitatea de prim ministru al României, privesc trist din noul cap turnat de Bolborea, în notă vădit discordantă cu monumentul original.
În mai 2012, un alt demers lăudabil de redare forului public a unui monument dispărut în efortul autorităţilor comuniste de remodelare a memoriei sociale - dedicat lui Eugeniu Carada, primul director al Băncii Naţionale a României - a fost compromis de modelatorul în bronz Bolborea. Fotografiile monumentului din anii interbelici relevă o reconstituire departe de a fi fidelă a grupului statuar, pentru care guvernatorul, generos, a plătit 2,8 milioane lei.
Nimic nu se pierde, totul se transformă
Inspirat de proclamarea de către Sfântul Sinod a anului 2014 drept An Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Ioan Bolborea a realizat, în gips, macheta unei statui a Voievodului Constantin Brâncoveanu. Întâmplător, dimensiunile acesteia se vor regăsi, aidoma, în caietul de sarcini elaborat de Centrul Cultural "Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului" (subordonat municipalităţii) pentru achiziţia serviciilor unui grup statuar reprezentându-l pe domnitor, alături de cei patru fii ai săi, martirizaţi pentru credinţă.
Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târgul lui Bucur, edilul Mircea Sorin Oprescu agreând o altă machetă, deţinută "pe stoc" de un artist plastic provincial.
Spre şansa lui Ioan Bolborea, prima lege a conservării materiei, formulată de părintele chimiei moderne, Lavoisier - "În Natură, nimic nu se pierde, totul se transformă" , funcţionează şi în artă. În noiembrie 2016, Administraţia Monumentelor i-a atribuit direct artistului un contract pentru realizarea şi montarea unei lucrări de artă plastică intitulată (surpriză!) "Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu", în valoare de 2,2 milioane lei. Alături de predispoziţia spre mecenat, pioşenia pare a fi o altă trăsătură comună a edililor Capitalei, ce nu contenesc să finanţeze lăcaşe de cult ori să organizeze pelerinaje.
"Cactusul" Marii Uniri
Beneficiind de complicitatea decidenţilor succesivi ai Administraţiei Monumentelor, în vara anului 2017, sub dezideratul celebrării Centenarului, Ioan Bolborea a mai făcut un pas în concretizarea unei "ţepe" pe care se pregătea să o tragă bucureştenilor, pe care a început să o ascută în urmă cu un deceniu. Folosim eticheta "ţeapă" întrucât este compatibilă cu sursa de inspiraţie ce a stat la baza conceptului artistic al "Ansamblului monumental Marea Unire" - cactusul, potrivit mărturiei maestrului.
Impresionaţi de viziunea botanică, membrii juriului desemnat de municipalitate, printre care şi Răzvan Theodorescu, l-au declarat câştigător al concursului de soluţii organizat în februarie 2007 şi l-au recompensat cu 30.000 de euro.
Ulterior, acelaşi Răzvan Theodorescu a transmis administraţiei un referat în care prezenta în termeni laudativi un proiect al sculptorului Ioan Bolborea, intitulat Marea Unire, pretabil a fi amplasat în Piaţa Alba Iulia, omiţând că validase deja o concepţie artistică pentru acelaşi monument. Ignorând implicaţiile juridice ale concursului de soluţii, o comisie a municipalităţii, în care a fost cooptat şi reputatul istoric de artă, a validat o nouă machetă, modificată unilateral de artist în ceea ce priveşte forma şi dimensiunea, achiziţionată ulterior cu 400.000 de lei.
Semnalările repetate ale angajaţilor serviciului public de cultură de interes local cu privire la faptul că s-au plătit din fonduri publice două machete cu aceeaşi temă, care presupun soluţii, şi implicit costuri diferite, cu eludarea cadrului concurenţial şi altor prevederi legale, au rămas fără răspuns. În iunie 2017, Administraţia Monumentelor a încheiat un Acord cadru de servicii având ca obiect stabilirea cadrului general aplicabil contractelor subsecvente ce urmează a fi încheiate in vederea realizării lucrării de artă plastică "Ansamblul Monumental Marea Unire", în valoare de 52,9 milioane lei. Din nou coincidenţă, în octombrie 2016, fără a i se solicita, Ioan Bolborea a transmis o ofertă financiară a cărei valoare este apropiată de cea validată de autoritatea contractantă.
Mediatizarea intensă a proiectului şi controversele iscate pe marginea acestuia s-au soldat, în cele din urmă, cu rezilierea de către municipalitate a contractului.
De la bronzul care înnobilează, la alama care dezonorează
În septembrie 2017, un fapt inedit - vandalizarea statuii Împăratului Traian, operă a artistului Vasile Gorduz, transpusă în bronz de Ioan Bolborea ulterior decesului autorului, l-a adus din nou sub lumina reflectoarelor. Specialiştii solicitaţi să refacă coada desprinsă a creaturii presupus a fi lupoaica simbolizând poporul român, au avut surpriza să constate că lucrarea de artă amplasată pe treptele Muzeului Naţional de Istorie a României, în pofida opoziţiei directorului, care a reclamat calitatea artistică îndoielnică, a fost turnată în alamă şi nu în bronz, cum prevedea contractul încheiat cu municipalitatea.
Expertize ulterioare au certificat că Ioan Bolborea a "greşit" în mod uzual reţeta aliajului, din cuptoarele turnătoriei ieşind, în loc de bronz, alamă - mai uşoară, dar şi mai ieftină. Alături de Traian, din clubul select al "alămiţilor" fac parte Brâncoveanu, Catargiu, Cuza, dar şi Caragiale, pe care artificiul maestrului l-ar fi inspirat, cu siguranţă, să îl transpună într-un personaj demn de a popula "căruţa cu paiaţe". Clamându-şi preţuirea pentru bronzul care înnobilează, Ioan Bolborea nu a ezitat să îşi sporească profitul folosind, în actul de creaţie, alama, soluţie pentru care au optat, probabil, şi alţi făurari.
În urmă cu un secol ostaşii români care luptau pentru România Mare cădeau răpuşi pe câmpurile de luptă de plumb şi oţel. Drept recunoştinţă, în anul Centenar, artişti precum Ioan Bolborea i-ar putea omagia prin monumente de for public turnate în "aur de trompetă". "Dulce ca mierea" poate fi nu doar glonţul, ci şi recunoştinţa patriei.
